Continuam prezentarea expunerilor dedicate Profesorului Şerban Titeica, in Aula Ac ademiei Romane pe data de 9 Iunie 2008

 

Profesorul Şerban Ţiţeica,

un episod din tinereţe

 

 

            Voi vorbi despre o perioadă mai puţin cunoscută din viaţa profesorului Şerban Ţiţeica, perioadă interesantă insă prin aceea că oglindeşte şi aspecte caracteristice ale vieţii din Romania acelui timp. Este vorba despre anii imediat următori susţinerii tezei sale de doctorat.  Mai intai, o fixare de cadru.

            Romania interbelică prezenta aspecte contradictorii. Exista, pe de o parte, un cert avant industrial şi agrar, care a făcut ca anul 1938 să rămană multă vreme după aceea an de referinţă pentru economia ţării. Existau, pe de altă parte, puternice diferenţe sociale,

amplificate de criza de la inceputul anilor 30. Generaţia matură a acelor ani era insă animată de ideea unităţii naţionale şi avea conştiinţa unei misiuni de indeplinit.

            Se putea călători şi se călătorea mult. Intelectualii, chiar dacă dispuneau de resurse modeste, işi puteau permite studii in străinătate. Ei puteau ajunge la Şcolile romane de la Roma, sau de la Fontenay-aux-Roses, pentru disciplinele umaniste, puteau obţine burse de specializare sau de doctorat la marile Universităţi franceze, germane, italiene. (NA: Vor efectua stagii de specializare sau/şi vor susţine doctorate: Simion Stoilow (1887-1961) - Franţa, Ştefan Procopiu (1890- 1972) - Franţa, Octav Onicescu (1892-1983) - Italia, Dan Barbilian (1895-964) - Germania, Horia Hulubei (1896- 1964) - Franţa, Eugen angelescu (1896-1968)- Italia, Alexandru Proca (1897-1955) - Franţa, Th. V. Ionescu, (1899-1988) - Franţa), Gheorghe Vrănceanu (1900-1979) - Italia, Costin Neniţescu (1902-1970) - Germania, Ilie Murgulescu (1902-1991) - Germania, Alexandru Ghika (1902-1975) - Franţa, George Manu (1903-1961)- Franţa, Remus Răduleţ (1904-1984),Radu Ţiţeica (1905-1987) - Franţa, Grigore Moisil (1906-1973) - Italia, Petru Spacu (1906-1995) –Germania, Niculae Teodorescu (1908-2000) – Franţa, Şerban Ţiţeica (1908-1985) - Germania.)

            Şerban Ţiţeica a fost doar unul dintre beneficiarii acestor stagii de doctorat. Cu o singură excepţie(Alexandru Proca), toţi cei plecaţi la studii in anii premergători celui de al doilea război s-au intors in Romania şi au devenit, majoritatea, fondatori de şcoală in specialitatea lor. Nu-şi puneau problema: De ce să se intoarcă? Intrebarea a apărut abia pentru urmaşii lor. După război, peste generaţia interbelică se lasă Cortina de Fier.

            Urmează valul de detenţii, distrugerea statului de drept, suprimarea libertăţii de exprimare şi a libertăţii de călătorie, spre a enumera doar cateva consecinţe. O generaţie cu un ideal comun se transformă intr-o generaţie atomizată. Noua situaţie - politică, socială, economică - este analizată, la scurt timp după instalarea ei, de către George Manu in amplul său memoriu, adresat in 1947 ambasadelor Marii Britanii şi Statelor Unite, memoriu care reprezintă primul amplu document scris al rezistenţei anticomuniste din Romania. (NA: Textul memoriului Behind the Iron Courtain, care a reprezentat unul dintre principalele capete de acuzare in condamnarea lui George Manu, in 1948, la 25 de ani de muncă silnică, a fost recuperat din arhiva SRI şi a fost publicat in 2004.)

            Revenind la relatarea noastră, să amintesc că intre 1930 şi 1934, Şerban Ţiţeica se află la Leipzig, pentru specializare in fizică teoretică şi pregătirea unei teze de doctorat sub indrumarea profesorului Werner Heisenberg. Stagiul de specializare era un loc cum nu se poate mai prielnic pentru formarea unui tanăr fizician teoretician.

            Cu incepere din 1935, Şerban Ţiţeica va reveni in Romania şi va funcţiona ca asistent la catedra de matematici a Şcolii Politehnice din Bucureşti.

            Ajungem astfel la episodul care constituie obiectul povestirii noastre.

            In 1937 Şerban Ţiţeica, care era asistent la Politehnică, concurează pentru conferinţă de Astrofizică şi Geofizică la Universitatea din Bucureşti şi pentru o conferinţă de Matematici Generale la aceeaşi Universitate. Aceste două tentative se vor solda cu un eşec; ele vor fi, ambele, blocate, ca urmare a unor grave abuzuri din Universitate. Despre ce era vorba ?.

            In Universitate, luase fiinţă o confrerie de notabili universitari şi de inalţi funcţionari de stat, cunoscută sub numele de Falanga, care exercita o influenţă ocultă in lumea universitară.

            Era o asociaţie fără scop declarat şi fără statute explicite, un fel de club de vechi profesori universitari şi de inalţi funcţionari din Ministerul Educaţiei Naţionale. Şedinţele ei aveau loc săptămanal, la Facultatea de Fizică, in Laboratorul de Gravitaţie, Căldură şi Electricitate, amfitrion fiind profesorul Christian Musceleanu, conducătorul laboratorului..

            Unul dintre cei mai activi membri ai acestui grup era o personalitate marcantă din Ministerul Educaţiei Naţionale, Constantin Kiriţescu, un om capabil şi influent, cu vechi state de serviciu in Minister, unde ocupa incă din 1907 postul de director.

            Cu toate aceste aparenţe de onorabilitate, asociaţia işi permitea abuzuri de care lumea universitară devenise perfect conştientă şi care erau din ce in ce mai mult discutate in presă.

            Iată o caracterizare a Falangei venită din partea ilustrului profesor de anatomie Grigore T. Popa, care susţinea o veritabilă campanie de presă impotriva asociaţiei (Epoca, passim 1937-1938):

Profesorii din Universitate (falangişti) fac acte surprinzătoare de călcare şi a bunului simţ şi a legii, pe care Ministerul (prin falangiştii săi) se grăbeşte să le aprobe cu o iuţeală remarcabilă. La randul lor, falangiştii ministerului formulează pretenţiuni de titluri de  negandit in condiţiuni normale, pe care falangiştii universitari le satisfac surprinzător de binevoitor. Intre falangiştii administrativi şi falangiştii universitari este un continuu circuit de favoruri şi o neincetată mană de ajutor impotriva nemlădioşilor.

            In aceste imprejurări Profesorul Christian Musceleanu doreşte să creeze o conferinţă de fizică pentru viitorul său ginere Aurel Nicolau. In structura Universităţii nu era insă vacantă o conferinţă de fizică, ci doar una in specialitatea Botanică. Falanga nu se va impiedica de acest detaliu minor, ci va modifica destinaţia conferinţei existente in schema de posturi, transformand-o in conferinţă de Astrofizică şi Geofizică şi va iniţia concurs pentru ocuparea noii poziţii, informaţia privind concursul fiind ţinută in cel mai strict secret. Cu toate acestea, un grup de tineri asistenţi - Şerban Ţiţeica, George Manu, Aurel Ionescu, Gheorghe Cristescu - află de manevră şi işi propun să o mediatizeze. Se inscriu in acest scop, cu toţii, la concursul ce se voia confidenţial. In noua situaţie, atat data, cat şi ora concursului deveneau cunoscute, iar examenul işi pierdea caracterul de confidenţialitate şi devenea public. Inaintea concursului, ultimii trei, care erau asistenţi la Facultatea de Ştiinţe, se retrag, urmand ca la confruntare să participe doar Şerban Ţiţeica. In urma probelor, va fi declarat reuşit candidatul Aurel Nicolau, comisia atribuindu-i un punctaj de 19,25 (din maximul posibil de 20), in timp ce Şerban Ţiţeica obţinea punctajul 16,50. Nedreptatea a provocat scandal:

            Profesorul Enric Otetelişanu (director al Institutului Meteorologic Central intre anii 1920 şi 1946), care asistase la concurs, işi manifestă indignarea pentru acest rezultat, publicand o broşură intitulată Falanga universitară şi Conferinţa de Astrofizică de la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti. Cităm din textul ei:

            La Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti exista vacantă o conferinţă de Astrofizică şi Geofizică scoasă la concurs [...]şi atribuită unui tanăr cu totul nepregătit, fără cultură ştiinţifică serioasă şi lipsit cu desăvarşire de orice talent de expunere. Dacă insă acest tanăr nu are nici una din calităţile care să-l desemneze ca să ocupe această conferinţă, are in schimb marea calitate de a fi ginerele d-lui prof. Musceleanu, fruntaş falangist şi membru in comisiunea de examinare pentru ocuparea acestei conferinţe. Ceilalţi membri ai acestei comisii au fost:domnul profesor D. Pompei, preşedinte, domnul profesor Eugen Bădărău, un om de mare valoare şi foarte cumsecade, incurcat insă in iţele falangiste [...] Aceşti doi domni au avut complezenţa să treacă, cu o condamnabilă uşurinţă, peste nepregătirea candidatului agreat, recte dl. Aurel Nicolau şi să pună intr-o situaţiune de inferioritate pe cel de al doilea candidat, dl. Şerban Ţiţeica, un tanăr eminent, cu o serioasă pregătire in fizică teoretică şi cu un admirabil dar de expunere [..] Cei care au asistat la acest examen, printre care mă număr şi eu, am rămas penibil impresionaţi de lipsa de orice scrupul a acestei comisii de examinare.

            Istoria nu s-a oprit insă aici. Falanga nu era numai partizană, dar şi vindicativă şi nu s-a mărginit la respingerea lui Şerban Ţiţeica de la concursul pentru ocuparea conferinţei de Astrofizică şi Geofizică, ci a incercat să-l pedepsească pentru indrăzneala de a se fi prezentat la acest concurs. Metoda era simplă: amanarea sine die a omologării concursului pentru conferinţa de matematici generale, concurs la care el reuşise.

            In documentele MEN, aflate la Arhivele Statului, se află următoarea intampinare a lui Şerban Ţiţeica adresată Ministrului Invăţămantului:

Domnule Ministru,

            Subsemnatul Şerban Ţiţeica, doctor in ştiinţe, aş dori să Vă aduc la cunoştinţă următoarele, cu privire la situaţia mea in invăţămant:

1) In Monitorul Oficial din 6 noembrie 1937, Ministerul Educaţiei Naţionale publică vacante conferinţele de „Matematici generale” şi Astrofizică şi Geofizică de la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti.

2) Inscrierile la cele două concursuri se inchid in ziua de 6 decembrie 1937.

3) Concursul pentru Astrofizică şi Geofizică se termină in ziua de 19 dec.1937, cel pentru Matematici Generale, in ziua de 13 ian. 1938.

4) Senatul Universitar din Bucureşti in şedinţa din 8 februarie 1938 recomandă numirea candidaţilor reuşiţi şi trimite spre confirmare MEN dosarele concursurilor, cel pentru Matematici Generale in ziua de 15 februarie 1938, cel pentru Astrofizică şi Geofizică in ziua de 16 februarie 1938.

5) Confirmarea candidatului reuşit la Astrofizică şi Geofizică este făcută de Minister in ziua de 18 februarie 1938 şi decizia ministerială de numire apare in M. Of. din 3 martie 1938.

6) Confirmarea candidatului reuşit la Matematici Generale nu a fost făcută niciodată, deşi Universitatea nu a fost incunoştiinţată că dosarul ar fi incomplet.

 

Domnule Ministru,

 

            Fiind date faptele de mai sus, oricine se poate intreba de ce Ministerul a aplicat două măsuri diferite in două cazuri, care par totuşi atat de asemănătoare. Scopul acestor randuri este tocmai de a Vă pune la dispoziţie un material indestulător pentru a găsi explicaţia.

            Candidatul reuşit la concursul de Astrofizică şi Geofizică este dl. A..Nicolau, cel reuşit la Matematici Generale sunt eu. La numele meu pot adăuga şi titlul de respins la concursul de Astrofizică şi Geofizică, deoarece, deşi eram tot atat de puţin specialist in materie ca şi candidatul reuşit, m-am inscris şi m-am prezentat la toate probele numitului concurs. Curios poate părea faptul că acest eşec suferit, in loc să mă supere pe mine, a supărat pe unul din membrii Comisiei de examinare, Dl. Profesor Chr. Musceleanu. Eu nu m-am supărat, fiindcă nu am candidat ca să reuşesc.

            Candidatura mea nu a avut alt scop decat de a da publicitatea cuvenită acestui concurs. Toţi cei care lucrau zilnic in Laboratoarele şi Bibliotecile Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti ştiau că o conferinţă de Botanică fusese transformată in conferinţă de Astrofizică şi Geofizică in scopul de a mări zestrea fiicei Dlui. Prof. Chr. Musceleanu, care urma să se căsătorească cu Dl. A. Nicolau. De altfel, logodna s-a şi celebrat in ziua de 1 ianuarie 1938, la cateva zile după terminarea concursului. Mai ştiam cu toţii că acea transformare de conferinţă era invăluită de un profund mister care face astăzi obiectul cercetărilor amănunţite ale judecătorului de instrucţie. In fine, mai ştiam, de pe urma campaniei de presă făcută in jurul examenului de doctorat al unui fost inalt personagiu din Minister, că, deşi regulamentul cere ca examenul să fie public, aceste prescripţiuni pot fi uşor ocolite.

            Prezentandu-mă la concursul pentru conferinţa de Astrofizică şi Geofizică, eram in măsură să cunosc data şi ora fiecărei probe şi deci să anunţ pe toţi acei pe care nu-i lăsa indiferenţi dezorganizarea introdusă in Facultatea de Ştiinţe de un grup de pseudosavanţi.        Concursul a fost public. Răsunetul pe care l-a avut in  lumea universitară a fost atat de mare, incat Dl. Preşedinte al Consiliului de Miniştri (Armand Călinescu n.n.), pe cand era ministru interimar la Ministerul Educaţiei Naţionale, intr-o expunere făcută reprezentanţilor presei, cu ocazia promulgărei nouei legi a invăţămantului superior, a recurs la exemplul Astrofizicei, ca tip al unei intregi serii de abuzuri făcute in Universitate.

            Evident că Dlui. Prof. Chr. Musceleanu nu i-a convenit această publicitate făcută in jurul persoanei D-sale Vinovatul, care eram eu, trebuia pedepsit. Pentru aceastaD-sa a recurs la serviciile D-lui Const. Kiriţescu, pe atunci director al invăţămantului superior. Despre legăturile dintre aceşti doi domni, legături cristalizate intr-o asociaţie numită Falanga, nu este cazul să povestesc aici. Faptul este insă că Dl. Kiriţescu nu a dat curs dosarului care privea numirea mea la conferinţa de Matematici Generale.

            Trebuie să mărturisesc că, deşi cunoşteam metodele Falangei, n-am crezut că reaua lor credinţă să meargă atat de departe, aşa că, intre timp, mi-am dat demisiunea din postul de asistent ce ocupam la Şcoala Politehnică. Noua lege a invăţămantului superior a desfiinţat atat conferinţa de Astrofizică şi Geofizică, cat şi cea de Matematici Generale. Dl. A. Nicolau, cu toată lumina puţin plăcută in care a fost pus prin discursul Domnului Ministru Călinescu, a fost incadrat la un post mai important decat cel la care concurase. Eu am devenit un simplu particular.

 

Domnule Ministru,

 

            V-am scris aceste randuri, avand convingerea că o carmuire care a curăţat Ministerul Educaţiei Naţionale de cei care puneau interesele personale inaintea datoriei, nu va sancţiona pedeapsa ce mi-a aplicat-o Dl. Kiriţescu pentru faptul că am avut indrăzneala să nu fac act de supuşenie in faţa Falangei. Noua lege a invăţămantului superior, pe langă faptul că desfiinţează Conferinţa la care reuşisem, imi ridică şi dreptul de a concura la alte conferinţe vacante, deoarece nu voi implini 5 ani dela susţinerea doctoratului decat la 30 iulie 1939. Tot prin această lege se infiinţează o conferinţă de Fizică Generală la Şcoala Politehnică Regele Carol II. Doresc să candidez la această conferinţă, deoarece de Şcoala Politehnică mă leagă cei 3 ani in decursul cărora am funcţionat ca asistent. Nu ştiu dacă cererii mele nu i se opune nici o dispoziţie a legilor şi regulamentelor in vigoare, căci preocupările mele mă fac să cunosc mai bine legile naturii decat ale oamenilor, dar dacă nu este cazul, Vă rog, Domnule Ministru, ca, in baza concursului trecut, să binevoiţi a dispune să mi se recunoască cel puţin dreptul de a concura la acea conferinţă.

Primiţi, Vă rog, Domnule Ministru, asigurarea deosebitului meu respect.

Ş. Ţiţeica,

Str. Dionisie Lupu nr. 80, Bucureşti

 

Concursul pentru ocuparea conferinţei de Astrofizică şi Geofizică nu a rămas fără urmări.

            Armand Călinescu a cerut demisia directorului Kiriţescu, recunoscand astfel, indirect, erorile pe care acesta le comisese.

            Cu ocazia promulgării noii legi a invăţămantului superior (4 noiembrie 1938), pe care o propusese in calitate de ministru interimar al Educaţiei Naţionale, el a menţionat – atat in referatul către Consiliul de Miniştri, cat şi in expunerea ţinută in faţa rectorilor universităţilor din ţară – concursul de la Facultatea de Ştiinţe drept ilustraţie a abuzurilor pe care le permitea vechea legislaţie: Cine vrea să se edifice asupra materiilor predate la unele facultăţi şi asupra utilităţii lor, nu este de ajuns să citească titulaturile catedrelor, ci trebuie să posede şi o cheie specială. Cand se va pleda cu lux de amănunte necesitatea menţinerii unei catedre de astrofizică, deschizi [cu] cheia specială şi citeşti nepotul (ginerele).

            Din cauza penuriei de posturi la Facultăţile de Ştiinţe, memoriul lui Şerban Ţiţeica adresat ministrului nu mai putea avea o rezolvare favorabilă.

            Din cartea sa de muncă aflăm insă că el va funcţiona in continuare ca asistent de matematici generale la Şcoala Politehnică din Bucureşti.

            Din stilul degajat şi distant al textului adresat Ministrului reiese că Şerban Ţiţeica era deasupra evenimentului..

            Se situa mult mai aproape de imaginea unui om de ştiinţă umanist, enciclopedist. Cunoştea, practic, intreaga fizică şi o vastă intindere a matematicii, era acasă in domeniul limbilor clasice, era un excelent pianist. Era un mare iubitor al muntelui. Puţini mai ştiu poate, astăzi, că fraţii Radu şi Şerban Ţiţeica au descoperit trasee in abruptul Coştilei, dintre care cel mai cunoscut este valea Gălbinelelor; puţină lume mai ştie astăzi că Radu şi Şerban Ţiţeica au intocmit, impreună cu Mihai Haret prima hartă a Masivului Bucegilor.

            Intreg acest context a contribuit cu siguranţă la o vedere de sus a oricărei probleme, de la circumstanţele unui mizerabil concurs şi pană la structurarea prelegerilor sale de fizică, ducand la acel admirabil dar de expunere pe care il remarcase Enric Otetelişanu.

            In incheiere aş dori să vorbesc despre ce a insemnat Profesorul Ţiţeica pentru cercetarea de Fizică Teoretică de la IFA. Pentru secţia de Fizică Teoretică, simpla lui prezenţă a reprezentat o garanţie că avea rost ca un număr de tineri să se ocupe de acest domeniu, căci, să ne amintim, pentru teorie, atmosfera nu a fost totdeauna una de acceptare, ci, adesea, una ostilă, Dar a existat Ţiţeica. Prezenţa lui a reprezentat, pentru mulţi, o garanţie că avea rost o secţie de Fizică teoretică şi că au rost acele lucrări care, la primul aspect, nu serveau la nimic practic. Profesorul Ţiţeica nu a fost insă partizanul unei forme solipsiste de practicare a fizicii teoretice. Dimpotrivă, a susţinut in permanenţă, prin vorbă şi prin activitate, necesitatea unei legături stranse intre fizica teoretică şi cea experimentală. Dacă această legătură nu a reuşit să ia fiinţă, cauza trebuie căutată in actorii ambelor discipline. Nici disponibilitate practică pentru orice fel de experienţă nu a existat, dar nici suficientă pricepere sau disponibilitate din partea teoreticienilor.

            Ţiţeica, el, a reuşit să dea o explicare teoretică pentru rezultatele experimentale ale prietenului său George Manu, rezultate privind interacţia particulelor alfa cu materia. Merită să amintim că aceste lucrări reprezintă primul exemplu de colaborare teorie-experienţă din fizica romanească.

            Ar mai trebui amintit că Profesorul Ţiţeica şi-a asumat sarcina supervizării Bibliotecii IFA; controla, in această calitate, titlu cu titlu, comenzile de cărţi şi reviste, astfel incat să asigure o dezvoltare echilibrată diferitelor discipline.

            Ce ar mai trebui adăugat la această schiţă, prin forţa lucrurilor, sumară? Cu  siguranţă, humorul, care il insoţea pe Profesorul Şerban Ţiţeica in orice imprejurare colocvială.

 

M. Iosifescu