Amintiri
despre IFB
(Institutul
de Fizică
Bucureşti)
In
1949 ia fiinţă Institutul de Fizică al
Academiei R.P.R. la iniţiativa
Profesorului Horia Hulubei. Avea sediul Administrativ in strada Mihai
Eminescu intr-o casă in stil oarecum romanesc, situată la
intersecţia cu strada Polonă. Aici era şi
Biblioteca Institutului. Cercetătorii, in
majoritate cadre didactice, işi desfăşurau
activitatea in laboratoarele Universităţii pină la
mutarea la Măgurele. In 1956 Institutul se scindează in
Institutul de Fizică Atomică (IFA), cu
sediul la Măgurele, sub conducerea Profesorului Horia
Hulubei şi Institutul de Fizică Bucureşti (IFB) fără sediu la
acea vreme, cercetătorii fiind răspindiţi in
continuare in clădirea Universităţii. Director
este Profesorul Eugen Bădărău. Din
1957 incep şi eu să lucrez la
IFB in calitate de colaborator al Profesorului Theodor V. Ionescu, care de
altfel s-a ocupat şi de angajarea mea ca cercetător cu jumătate de
normă. Tot in cadrul Institutului mai lucra şi
inginerul Paul Ştubei şi el tot ca
un colaborator a Profesorului Th. V. Ionescu, insă el a renunţat la
Institut cind s-a obţinut noul sediu din Calea Victoriei. In
acea vreme eu fiind angajat la Laboratorul Central de Cercetări de
Telecomunicaţii din Ministerul Poştelor şi
Telecomunicaţiilor. La terminarea programului veneam
imediat acasă, mincam şi o
porneam direct la Universitate unde mă aştepta nerăbdător
Profesorul Th. V. Ionescu ca să ne apucăm de treabă. Profesorul
realizase cu mijloace modeste un inscriptor XY folosind un instrument de măsură (100
microAmperi) căruia i-a ataşat o
oglindă pe echipamentul mobil, iar o sursă de lumină dădea un
fascicol ingust ce se reflecta pe oglindă şi
impresiona o hirtie fotografică (seismo brom) şi
reprezenta axa Y. Axa Z o forma o altă oglindă fixată pe un ax
care se rotea o dată cu rotorul unui condensator variabil ce
determina frecvenţa de oscilaţie a unui
oscilator echipat cu trioda ghinda 955.
Curentul de grilă al triodei oscilator varia funcţie de
absorbţia de energie produsă de un alt
rezonator cuplat cu oscilatorul. Acest curent se
aplica pe axa Y a inscriptorului descris mai sus. Domeniul de frecvenţă al oscilatorului depindea de bobina cu care era echipat
oscilatorul. Bobina oscilatorului
infăşura un tub de descărcare cu un diametru de 25cm şi o lungime de 1m. Domeniul de frecvenţe investigat a fost cuprins intre 3 şi 44MHz. Urmăream absorbţia funcţie de frecvenţă produsă de gazul ionizat. După fiecare determinare trebuia scoasă hirtia fotografică şi developată spre a vedea cum se prezintă absorbţia datorită gazului ionizat cuplat cu oscilatorul
in domeniul de frecvenţă investigat. E greu de imaginat nerăbdarea Profesorului pină reuşeam să developez filmul ca
să vadă rezultatul determinării.
In 1959 am reuşit să ocup prin concurs
postul de cercetător şi m-am transferat de la Poştă la IFB cu norma intreagă.
Intre timp, Institutul
a obţinut un sediu pe Calea
Victoriei la numărul 114. Practic stăteam toată ziua la Institut. Masa o luam la restaurantul cu autoservire din Piaţa Sălii Palatului. A urmat o perioadă de inzestrare. In general, nu erau probleme cu
aparatura din est, aşa că am umplut laboratorul
cu tot felul
de aparate. La inceput Secţia de
Electricitate a cărui şef era Profesorul
Th. V. Ionescu avea patru camere din care una foarte mare. Cu timpul,
dezvoltindu-se alte laboratoare noi, am rămas cu o singură cameră, iar
Profesorul a plecat la Secţia de Geofizică a
Academiei şi eu am devenit şeful
colectivului de cercetare, care era format la anumit moment din cercetătorii Silviu
Mandache şi Emil Rodean, cit şi
tehnicienii Maria Potop şi tehnicianul
extraordinar de priceput şi activ Mircea
Olteiu. Emil Rodean era secretar la BOB pe Institut, lucru ce a făcut
posibilă inzestrarea colectivului cu un sintetizor de frecvenţă
Schlumberger foarte performant, care a permis mai tirziu să realizez
măsuri cu hidrogen. Nu după multă vreme,
Emil Rodean a plecat la Institutul de Energetică unde a şi dat
doctoratul.
In 1969
am rămas numai eu şi cu Mircea
Olteiul, ca după obţinerea titlului de
Doctor in aprilie acelaşi an să vină in
colectiv fiziciana Viorica Gheorghe cu care am reuşit să facem mai
multe lucrări de diagnoză a
plasmei, cit şi studierea oscilaţiilor de
foarte inaltă frecvenţă ce apar
intr-o descărcare cu catod dublu. Rezultatele au fost
comunicate la Tenth International Conference on Phenomena in Ionized Gases,
Oxford (1971) şi la International Conference on Gas
Discharges, London (1970) şi au făcut
obiectul unor articole in International Journal of Electronics şi CR Acad.
Sci. Paris.
Incepe a
se pune accent pe microproducţie şi
colaborare cu industria. Pentru a satisface această directivă am
construit o linie de măsură pentru Uzinele
Electronica şi una pentru Facultatea de Fizică a
Universităţii Bucureşti. Linia
de Măsură este un
dispozitiv
ce serveşte la măsurarea cu
mare precizie a impedanţelor in
radiofrecvenţă.
Voi menţiona că se crease
in Institut un mediu propice cercetării. In fiecare
miercuri, la ora 18, avea loc prezentarea unei lucrări ce urma
să fie trimisă spre publicare
sau o prelegere asupra unui subiect de actualitate. In acest mod eram informaţi asupra
activităţii fiecărui colectiv. Tot
in jurul anului 1960, o parte insemnată din colectivele
de cercetare se hotărăsc să se ocupe de
studiul semiconductorilor. Cum nimeni nu era specialist in acest domeniu, s-au
organizat seminarii spre a se lua cunoştinţă cu noul
domeniu de cercetare.
In cadrul acestor seminarii am făcut şi eu patru
lecţii despre utilizarea tranzistorilor. Subiectul era destul
de nou la acea dată, insă am avut noroc că in
revista Nachrihtentechnik la care eram abonat tocmai se publica o serie de
articole pe această temă.
In 1970
Viorica Gheorghe susţine teza de doctorat sub conducerea
Profesorului G. Brătescu. In acelaşi an a
suflat un vint de libertate. Am fost o săptămină in
Iugoslavia la Belgrad, Zagreb şi Lubliana impreună cu
Directorul Ioviţ Popescu. Peste tot am fost foarte bine
primiţi. La acea vreme la noi se cam făcea foame,
in timp ce in Iugoslavia se găseau de toate şi
prezentate foarte civilizat, ca in Apus! Spre sfirşitul
anului colegul meu C. Ghiţă află la
Academie, forul nostru tutelar la acea dată, că nu s-a
efectuat un stagiu de12 luni in Franţa şi fiind
spre sfirşitul anului se vor pierde fondurile alocate
acestui scop. Reuşeşte să obţină impărţirea
banilor la mai mulţi cercetători
pentru o deplasare de o lună la Paris cu condiţia plecării
inainte de sfişitul anului. Au plecat atunci Luxiţa Ghiţă, Ligia Năstase,
Sanda Baltog, Nicolae Niculescu şi eu. In acel
moment se afla la Paris Gelu Baltog pentru un stagiu de lucru mai lung. Pină in 5
ianuarie nu era nici o activitate la Orsay, lucru ce mi-a permis să hoinăresc prin
Paris şi să vizitez mai multe
muzee. După 5 ianuarie s-a reluat lucrul la Orsay şi eu am
apelat la Profesorul Albert Septier, Directorul Institute d’Electronique
Fondamentale care, foarte amabil, a mers cu mine prin Institut şi m-a pus
in contact cu cercetătorii din diferite Laboratoare. Am făcut şi o
comunicare intitulată: Etudes
des Plasmas par Hautes Frequences la care am avut o numeroasă asistenţă. Cu
ocazia vizitării Institutului, am aflat de existenţa
maserului cu hidrogen. Acest lucru mi-a permis să fac un
stagiu de lucru de un an (1973) la acest Institut şi totodată maserul cu
hidrogen a devenit pentru mulţi ani preocuparea
de bază a colectivului care s-a numit din acest motiv: Orologiu Atomic. In 1970 Viorica
Gheorghe a plecat la Dubna unde a stat pină in 1974.
La
inapoierea de la Paris in ianuarie 1971, Institutul era in plină mutare
din Calea Victoriei in Militari, peste drum de Autogară, intr-o
clădire construită special pentru
Institutul nostru. La puţin timp după mutare,
colectivul se măreşte prin angajarea
proaspătului absolvent, fizicianul Liviu Giurgiu, iar un an mai
tirziu se alătură colectivului
nostru şi fiziciana Cipriana Mandache. Inainte de mutare,
Profesorul Eugen Bădărău s-a
pensionat şi noul nostru Director a devenit Profesorul
Florin Ciorăscu. Inainte de plecarea in Franţa am
inceput construirea primului maser pe baza datelor din literatură.
La
inapoierea după stagiul de lucru din Franţa in
ianuarie 1974, am definitivat construcţia primului maser şi am reuşit să obţin efectul
maser, după o muncă titanică practic
neintreruptă zi-noapte circa o lună, impreună cu
colegul meu Liviu Giurgiu. La realizarea primului maser a avut o contribuţie
importantă şi tehnicianul
Mircea Olteiu, prin talentul şi deosebita lui
indemanare. Cind am montat cavitatea rezonantă a maserului
era vară şi foarte cald, iar
noaptea, fiind deschise ferestrele, ne bombardau nişte gindaci
negri care, cum se loveau de ceva, cum cădeau pe jos şi acolo rămineau,
astfel că pină dimineaţa era
totul negru pe jos. Surpriza a fost cind, după mai bine de
6 luni, a trebuit să deschidem cavitatea rezonantă, am găsit in ea
un fluture cu aripile verzi, transparente. Cind soarta iţi este
favorabilă, orice a-i face, totul se termină bine!
Intre
timp, colectivul s-a mărit şi prin revenirea
in ţară a Vioricăi Gheorghe
de la Dubna.
Clădirea,
noul sediu, era foarte bine proiectată, dar cu trecerea
timpului a devenit neincăpătoare şi in 1974
ne mutăm pe platforma Măgurele unde,
pentru colectivul nostru, au fost rezervate trei camere mici şi două
mari. Se putea lucra bine acum.
Colectivul se măreşte in continuare
ca urmare a construirii unui maser pentru Institutul Naţional de
Metrologie (M3) şi a altui maser (M4) pentru Facultatea de
Fizică a Universităţii Bucureşti. Noii
noştri colegi sint tehnicienii Dorel Guinrbedan şi Ştefan Rădan.
In 1977
are loc faimosul cutremur; la noi in Institut nu a făcut prea
multe pagube, insă ne-a lăsat fără Director,
Florin Ciorăscu murind datorită prăbuşirii
blocului in care locuia. In colectivul nostru doar maserul (M3), care
era in construcţie, s-a răsturnat
peste o masă fără a cauza
mari stricăciuni.
Anul
1977 a marcat şi sfirşitul
IFB-ului. O parte din colective trec la noul Institut care ia naştere
şi se ocupă de fizica
materialelor (IFTM), care de fapt este urmaşul IFB-ului.
Colectivul nostru a trecut la nou infiinţatul IFTAR,
adică Institutul de Fizica şi
Tehnologia Aparatelor cu Radiaţii. Dar aici
incepe altă poveste, aşa că mă opresc
aici.
Din lucrările colectivului:
1. Th. V. Ionescu, Octav Gheorghiu, CR Acad. Sci. Paris,
245, p.896-901, (1957),
246, p.2250-2253, (1958), 246, p.3598-3601, 250,
2182-2184, (1958), 252, p.870-972.
Rev. Roum. Phys., 4, p.113-151, (1959).
Symposium der Wisswnschaften, Berlin (1960), p.243-251.
2. Octav Gheorghiu, Viorica Gheorghe, Int. Journal of Electronics, 29, p.355-364,
(1970),
39, p.329-335, (1975). CR Acad. Sci. Paris, 278,
p.1059-1061, (1970).
Rev. Roum. Phys.,15, p.1059-1063,
(1970).
International
Conference on Gas Discharges,
Thirth
International Conference on Phenomena in Ionized Gases, Oxford, p.112, (1971).
3. Octav Gheorghiu,
J. Viennet, P. Petit,C. Audoin, C R Acad Sci Paris, 285, p.131-134, (1974).
4. Octav Gheorghiu,
Liviu Giurgiu (anunţul obţinerii efectului maser)
Rev. Roum. Phys., 20, p.305-307, (1975).
5. Octav Gheorghiu, Bucur Cozma, Rev. Roum. Phys., 16, p.999-104, (1971).
6. P. Petit, J. Viennet, R.
Barillet, O. Gheorghiu, M. Desaintfuscien,
St. Claude Aucoin
Colloque International de Cronometrie,
Stuttgart (1974), p. A1-9.
7. Octav Gheorghiu,
Rev. Roum. Phys., 1,
p.175-188, (1956), 9, p.305-313, (1964), 11, p.409-429, (1966), 14, p.61-68,
p.219-221, p.863-873, (1969).
8. Octav Gheorghiu,
Viorica Gheorghe, Liviu Giurgiu, Cipriana Mandache
Fifth
International Symposium on Molecular Beams, Nice, France, (1975), 6 pagini.
Octav C. Gheorghiu
(octavgheorghiu@yahoo.com)