Pagina internet a Fundaţiei H.Hulubei

Pagina anterioară

Inserăm biografia savantului din “Biografiile fizicienilor români”, volumul 1 – Fizicieni de seamă din România – de Nicolae Ionescu-Pallas, apărută în Editura nonprofit Horia Hulubei în 1998.

Născut la 15 noiembrie 1896, Iaşi - m. 22 noiembrie 1972, Bucureşti; fizician şi om politic. Horia Hulubei a făcut studii elementare la Iaşi (1903-1907) şi secundare în acelaşi oraş (Liceul Internat, 1908-1916). La liceu a fost bursier, iar bacalaureatul şi l-a luat cu distincţie. In 1916, Horia Hulubei se înscrie la Facultatea de {tiinţe Iaşi, Secţia Fizică şi Chimie, dar este curînd mobilizat şi apoi trimis pe front. Participă, cu gradul de sublocotenent, la marea bătălie de la Mărăşeşti (vara anului 1917). În acelaşi an, HH face parte din lotul de tineri care, la iniţiativa şefului misiunii militare franceze, Generalul Berthelot, sînt trimişi în Franţa pentru a deveni piloţi ai aviaţiei militare. HH participă, în calitate de pilot pe un avion de vînătoare, la operaţiunile de pe frontul de Vest, unde este rănit. A fost decorat cu ordinul Legiunii de Onoare. In 1922 se întoarce în ţară, unde - în calitate de şef al unui Birou de Navigaţie Aeriană - deschide prima linie aeriană românească (Constantinopol - Bucureşti - Budapesta). In acelaşi timp, se reînscrie la Facultatea de {tiinţe Iaşi, Secţia Fizică şi Chimie, de unde, în 1926, obţine licenţa.

Se pare că, în această perioadă, profesorul de chimie fizică, Petru Bogdan, i-ar fi stîrnit pasiunea pentru fizica atomică, conturîndu-i viitoarea carieră. In 1926, obţinînd o bursă de stat, Horia Hulubei pleacă la Paris, pentru specializare. Acolo are ocazia să lucreze în laboratoarele prof. Jean Perrin, de la Universitatea Sorbonne. In 1933, Horia Hulubei îşi ia doctoratul în fizică experimentală, cu o disertaţie asupra Efectului Compton Multiplu. Noutatea de metodă adusă de HH consta în construirea (în colaborare cu Yvette Cauchois) a unui spectrograf de raze X, cu cristal curb (ţinînd seamă de axele principale ale reţelei cristaline), care permitea creşterea, cu două ordine de mărime, a sensibilităţii de detecţie. Din comisia de doctorat făceau parte Sklodowska-Curie şi Jean Perrin. Invenţia lui Hulubei este curînd apreciată de Manne Siegbahn (Stockholm).

Hulubei se bucură de aprecierea lui Perrin, care îl introduce în cercul unor reputaţi fizicieni (Fr. Jolliot, Langevin, Auger, Einstein) şi îl invită adesea la vila sa de vacanţă, de la Arquest (Bretagne). Hulubei îşi extinde cercetările de raze X pentru a include spectrele unor elemente radioactive (Ra, Po) şi ale unor elemente transuraniene (93). Cercetările pentru a pune în evidenţă elementele 43, 27, 33 nu au fost însă concludente. Studiile lui HH asupra razelor X s-au continuat pînă în 1939, reuşind - "inter alia" - să pună în evidenţă anumite abateri de la legea lui Moseley în cazul spectrelor X ale gazelor nobile.

Sînt de menţionat, de asemenea ca relevante, cercetările lui Hulubei (în colaborare cu Y. Cauchois) asupra stării de concatenare a moleculelor de apă, prin punţi de hidrogen, utilizînd spectroscopia Raman. In laboratorul lui Hulubei de la Sorbonne s-a construit, pe de altă parte, unul dintre primele acceleratoare de protoni, de tip Cockroft-Walton, din Franţa. In 1936, Perrin îl însărcinează pe Hulubei cu organizarea sălilor de electronică şi raze X din cadrul expoziţiei mondiale care urma să se deschidă, în 1937, în Palais de la Découverte. Hulubei montează experienţe demonstrative despre descărcări în gaze, difracţie de electroni, microscopie electronică, spectre de raze X etc., obţinînd ca recompensă Medalia de aur a Expoziţiei şi Medalia "Henri Jouvenel". Pentru activitatea sa ştiinţifică desfăşurată în Franţa, Hulubei primeşte premiul Fossignon şi este primit membru corespondent al Academiei Române (Secţia Ştiinţifică).

Din 1938, Hulubei funcţionează ca profesor la catedra de Structura Materiei de la Universitatea Iaşi (în timp ce este şi director de cercetări la CNRS, Paris). In vara anului 1939, se întoarce definitiv în ţară. In septembrie 1940, HH se transferă la Bucureşti, la Catedra de Structura Materiei, unde funcţionează ca profesor. In perioada 1941-1944, Hulubei îndeplineşte funcţia de Rector al Universităţii Bucureşti. In această calitate, el ar fi simpatizat (după mărturisirile lui Miron Nicolescu) cu grupul profesorilor universitari disidenţi. In 1943, Hulubei este numit şef al catedrei la care funcţiona. În 1949 întemeiază filiala Cluj a Institutului de Fizică al Academiei. In acelaşi an, Hulubei devine director al IFA (Institutul de Fizică al Academiei, Bucureşti - primul institut de fizică din ţară).

În 1944 fusese ales membru corespondent al Academiei de {tiinţe Portugheză, iar în 1955 membru titular al Academiei Române. Intre 1956 şi 1968, Hulubei este director al IFA (Institutul de Fizică Atomică - Măgurele). Organizarea acestui mare centru de cercetare, modernizarea tematică, înzestrarea tehnică şi creşterea cadrelor de specialişti se datorează, în mare parte, activităţii depuse de Horia Hulubei.

Sînt de menţionat, de asemenea, următoarele funcţiuni ale lui Horia Hulubei, care denotă prestigiul de care se bucura pe plan mondial: preşedintele Consiliului Naţional IUPAP; reprezentantul României la AIEA (Viena) şi Vicepreşedinte al Consiliului Guvernatorilor AIEA, membru în Consiliul Mondial al Păcii. Horia Hulubei a fost, în mai multe legislaturi, deputat al MAN, iar după 1968 Consilier al Preşedintelui Republicii pentru probleme ştiinţifice. A făcut, de asemenea, parte din conducerea CNST şi a Consiliului Naţional pentru Pace. A fost distins cu cele mai înalte onoruri ale Republicii ("Om de ştiinţă emerit"; "Ordinul meritul ştiinţific clasa I"; "Laureat al Premiului de Stat").

La 28 noiembrie 1966, Academia RSR şi IFA l-au sărbătorit pe Horia Hulubei cu ocazia împlinirii a 70 de ani de viaţă. Horia Hulubei a fost un om perseverent şi entuziast, un mare talent organizatoric şi un iscusit experimentator. Toleranţa şi moderaţia lui l-au ferit de erori, chiar în epoci de adversitate. A creat în jurul său o şcoală de fizică atomică în România şi a stimulat mulţi fizicieni talentaţi. http://www.norskfysikk.no/nfs/epsbiografer/HULUBEI.PDF

 Pagina anterioară

Pagina internet a Fundaţiei H.Hulubei